1. Prieten tinereţii mele
şi lacrimilor mele Dor
şi soţ singurătăţii grele,
Te cânt, Isuse şi Te ador.

R1: Ce n-am putut nici mamei spune
atât de-adânc de cald şi des,
am spus iubirii Tale bune,
simţindu-mi sufletu-nţeles.

2. În anii de răscruci amare,
cu sufletul zdrobit de tot,
la nimeni negăsind crezare,
la Tine am ştiut că pot.

R2: Ce nimeni n-a mai fost altcine,
să-mi fie-n ceasul disperat,
ai fost Tu-n stare pentru mine,
căci m-ai iubit cu-adevărat.

3. Ţi-as spune-n nu ştiu ce cuvinte
de adorare şi fior,
cât mi-e iubirea de fierbinte,
dar nu pot, cât Îţi sunt dator.

R3: Prieten tinereţii mele,
cu cât mi-ai dat şi mi-ai adus,
al Tău sunt eu, a-Tale-s ele,
pe vecii toţi, pe toţi, Isus.

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 135.
Autor text: Traian Dorz.